Cum lucrăm cu copiii și tinerii cu dizabilităti și cu familiile acestora

Fullscreen capture 652015 124014 PM.bmpInterviu cu Dr. Richard Pulice, Profesor în domeniul Asistenței Sociale și Sănătății Publice la College of Saint Rose, SUA. Dr. Richard Pulice a susținut în luna mai, la invitația CPE – Centrul Parteneriat pentru Egalitate, trei sesiuni de formare, pentru educatori/educatoare și profesori/profesoare din grădinițe, școli, licee și universități din București, precum și pentru reprezentanți/te ai unor organizații nonguvernamentale. Participarea sa a fost posibilă datorită Programului de Granturi Parteneriat pentru Comunități mai Puternice, un program al Biroului pentru Afaceri Educaționale și Culturale (ECA) al Departamentului de Stat al SUA și implementat de IREX.

Dr. Richard Pulice, ați susținut, pe 13, 14 și 15 mai trei sesiuni de formare în București, două dintre ele adresate profesorilor și educatorilor. Cum a fost această experiență pentru dvs.?

În primul rând, trebuie să spun că am fost impresionat de dedicarea participanților, care își doreau să ajungă să lucreze cât mai bine cu tineri și copii cu dizabilități. Multe dintre problemele pe care le-au ridicat erau asemănătoare cu cele pe care le-am întâlnit în SUA și Olanda. Cred că trebuie să avem în vedere că schimbările se petrec în timp, mai ales dacă au legătură cu subiecte care îi fac pe oameni să se simtă incomod. Iar dizabilitatea este clar unul dintre aceste subiecte. La fiecare atelier am văzut cum disconfortul joacă un rol important, în sensul în care este dificil să influențezi sisteme de gândire blocate în stereotipuri vechi atunci când vorbim de dizabilitate. Implicarea comunității în schimbarea acestor sisteme de gândire este o strategie eficientă, iar participanții la ateliere și-au exprimat interesul de a face această schimbare. Sunt încrezător că cel puțin o parte dintre ei vor fi inițiatori ai acestei schimbări.

Cum poate un educator/profesor să își îmbunătățească modul de lucru cu copiii cu dizabilități?

Dacă ar fi să aleg ceva dintre toate lucrurile care pot fi îmbunătățite, aș alege să asculte mai mult și să îi implice mai mult pe părinții copiilor cu dizabilități. Educatorii trebuie să fie susținătorii acestor părinți, și astfel să îi ajute să susțină cauza copiilor lor. Numai lucrând împreună se poate face această schimbare. Acest lucru nu este întotdeauna ușor pentru un profesor sau pentru un membru al familiei care se confruntă deja cu stresul zilnic, dar în experiența mea am înțeles că acestă colaborare dă rezultate și poate fi o schimbare de durată.

Poate fi dificil să lucrezi cu copii cu dizabilități, există anumite metode care să facă aceasta relație mai ușoară?

A avea un copil cu dizabilități este o experiență care îți schimbă viața constant și pe termen lung. Este esențial să oferim suport părinților, să îi ajutăm să se sprijine reciproc. Un expemplu pot fi chiar școlile, care pot oferi un loc sigur pentru membrii familiior, un spațiu al lor, în care să se întâlnească, un loc pentru suport și împătășirea experiențelor, unde nu sunt prejudecăți.

Cum ajută educația la integrarea copiilor cu dizabilități?

Educația este foarte importantă. Asigurarea dreptului la educație pentru persoanele cu dizabilități le dă acestora șansa obținerii unui loc de muncă, o posibilitate mai crescută de a trăi independent, de a beneficia de statutul de membri ai comunității lor.

Vă rog să ne dați un exemplu de bune practici în integrarea unui elev cu dizabilități, poate un exemplu care v-a marcat.

După ce sistemul din SUA s-a schimbat, mai mulți dintre tinerii diagnosticați cu diverse forme de autism au putut avea acces la învățământul universitar. Am lucrat până acum cu mai mulți studenți diagnosticați cu sindrom Asperger, care au urmat cursuri universitare, au absolvit, iar acum au locuri de muncă bune, care le-au permis să își folosească talentele și devină independenți, având astfel o calitate a vieții mult mai bună.

De fiecare dată când văd astfel de studenți reușind îmi amintesc că acum treizeci de ani, în SUA, acestor tineri nu li se dădea dreptul să aibă un viitor. Iată cât de mult s-au schimbat lucrurile!

La final, vă rog de asemenea să ne spuneți mai multe despre ceea ce faceți în prezent și despre ce proiecte noi aveți?

Datorită colegilor mei de la Institut am șansa să lucrez în mai multe proiecte. Un proiect de trei ani, derulat în licee, construit în jurul unor teme precum scăderea ratei de abandon școlar, prevenirea sarcinilor la adolescente și educarea elevilor cu privire la pericolele violenței și ale bullying-ului (intimidării).

Un alt proiect pe termen lung în care lucrez are drept beneficiare persoanele care se recuperează după tulburări de sănătate mintală (schizofrenie, tulburare bipolară și depresie); prin intermediul acestuia le oferim suport pentru a avea acces la educație, locuințe și locuri de muncă bune.

De asemenea, sunt implicat și într-un program care formează profesorii pentru a avea capacitatea să ofere sprijin copiilor cu tulburări de sănătate mintală. O altă activitate pe care o derulez constant este cea de voluntariat la o organizație care lucrează cu persoane fără adăpost care trăiesc pe stradă.

Despre Dr. Richard Pulice

Vorbitor motivațional experimentat, formator, profesor și cercetător cu experiență, Richard Pulice ocupă în prezent poziția de Profesor în domeniul Asistenței Sociale și Sănătății Publice la College of Saint Rose, universitate din Statele Unite. Este fondator și director al Institutului pentru Cercetare și Formare Comunitară, în cadrul Programului pentru Sănătate Publică și are, de asemenea, studii în psihologie clinică la Marist College, în sănătate publică la Columbia University și în asistență socială la Brandeis University. Este absolvent al unui program de cercetare în Epidemiologie Psihiatrică, desfășurat la Școala de Sănătate Publică a Columbia University. Între domeniile sale de pregătire se numără și economia sănătății, realizarea de instrumente de cercetare (calitative și cantitative), medierea în domeniul muncii, practică clinică și gerontologie. Dr. Pulice are peste 40 de ani de experiență în domeniul sănătății publice și al sănătății mintale, în zone diverse precum investigațiile de teren, dezvoltarea de politici, planificarea, cercetarea și evaluarea acestora. Expert în dezvoltarea de servicii de sănătate mintală în Olanda, a lucrat, de asemenea, în Porto Rico, România, Republica Cehă și Uganda pe teme privind reintegrarea socială a persoanelor cu dizabilități. A lucrat ca Administrator al Comisiei de Acreditare a Facilităților pentru Reabilitare (CARF), ca expert pentru diferite organizații federale, statale și private, precum și ca Mentor în Programul pentru Soluții Comunitare implementat de IREX (program inițiat de Departamentul de Stat al SUA). Recent a fost numit în echipa de specialiști în domeniul sănătății publice globale de către organizația Fullbright.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s