Experienta mea personala sau povestea intalnirii unor copii speciali

pozaMagda, o educatoare cu multa experienta, ne povesteste cum a fost pentru ea prima intalnire cu un copil cu nevoi speciale si cate lucruri noi, bune si frumoase a adus prezenta lui in grupa. Daca ai o astfel de experienta si doresti sa o impartasesti cu noi, contacteaza-ne!

Era o dimineata speciala de toamna. Stiti, pentru mine toate diminetile sunt speciale. Cand plec catre gradinita ma gandesc ce provocari voi mai avea in acea zi. Copiii din grupa mea sunt niste copii speciali. Pe cat sunt de mici la stat, pe atat sunt de mari la sfat! Eu astept cu nerabdare provocarile lor si ei ma asteapta cu un zambet larg in usa clasei. Imi transmit din energia si pofta lor de viata si ma incarca cu optimism pentru o zi intreaga. A inceput o noua zi. Ne-am jucat, am povestit ce am facut acasa, ce s-a intamplat cu jucaria preferata si apoi ne-am asezat in liniste pe covor (acolo unde ne asezam in fiecare dimineata cand povestim), intr-un cerc magic.

Si asa ziua a inceput…..

In timp ce le spuneam copiilor o frumoasa poveste despre un “calut  naravas“ s-a deschis usa salii de grupa si cu o viteza incredibila a ajuns in mijlocul cercului un baietel. Era un baietel ca toti ceilalti baietei, insa in acelasi timp parea si foarte fericit sau..Sarea intr-un picior, alerga de la un copil la altul, se aseza, se ridica, era ca un iedut care zburda fericit in jurul mamei lui. Toti ne uitam incremeniti de uimire la el. Parca nu mai respira nimeni, ca sa nu deranjeze acel joc plin de frenezie al baietelului. La un moment dat probabil ca a obosit de atata fericire sau poate ca voia sa ne priveasca cu mai multa atentie, caci brusc s-a oprit din joc. S-a apropiat timid de fiecare copil din cerc, le-a atins usor fata si a ras.

Cand a ajuns in fata mea a inceput sa sara si sa alerge in jurul meu. Parca ar fi vrut sa imi puna rabdarea la incercare, sa vada cum voi reactiona. Dintr-o data s-a oprit, s-a uitat cu mirare la mine, m-a privit in ochi si cu o miscare timida mi-a atins usor fata. Mi-a fost teama sa ma misc ca sa nu il sperii cumva. Am ridicat usor mana si l-am mangaiat pe fata aproape in aer, fara sa il ating, privindu-l tot timpul in ochi. Stiam ca orice miscare brusca a mea l-ar fi speriat si ar fi rupt acea legatura fragila dintre el si mine.A fost uimitor, un moment magic, in acea clipa s-a asezat pe picioarele mele fixandu-ma cu privirea, parca asteptand ceva de la mine. Unul dintre copii a intrebat in soapta cine este acel baietel si cum il cheama. Le-am spus ca este noul lor coleg si ca este un copil special, care are nevoie de dragoste si foarte multi prieteni. Un alt copil a spus ca seamana cu calutul din povestea pe care tocmai le-o spusesem.

Si asa a inceput povestea unui drum lung si anevoios, presarat cu obsacole de tot felul, greu de trecut, dar si cu flori parfumate. Este greu de spus in cuvinte cator provocari le-am facut fata. De multe ori m-am simtit singura, disperata si neajutorata. Am citit mult, m-am informat de la oameni de specialitate, dornici sa imi dea o mana de ajutor. Pentru mine a contat fiecare cuvant, fiecare gest, venit din partea celor care stiau mai multe decat mine, dar si din partea copiilor din grupa. Ei au fost aliatii mei de nadejdie si, de multe ori, sprijinul meu. Este o realitate. Dar acesta a fost doar inceputul. Nu a fost singurul copil special din grupa. Dupa foarte putin timp au sosit in grupa noastra inca doi copii speciali, iar de data aceasta copiii nu au mai fost uimiti de prezenta lor acolo, ci au inteles ca si acestia, ca oricare alt copil, au nevoie de ajutorul si de dragostea lor.

Sunt aproape doi ani de cand avem in mijlocul nostru trei copii speciali. Orice realizare a lor este un motiv de bucurie, atat pentru mine, cat si pentru colegii lor. Copiii vin bucurosi la mine si spun “stii, azi m-a strigat pe nume, nu-i asa ca e bine? “ si impartasesc cu mine multe alte bucurii.

Totul este bine, atata timp cat copiii inteleg ca ei cu totii sunt copii, ca au nevoie unul de celalalt si ca trebuie sa se iubeasca neconditionat. Educatoarea este liantul dintre copiii grupei, ea pregateste drumul copiilor speciali, sustinuta de ceilalti copii din grupa.

Magda

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s